După încheierea Spectacolului electoral, Piața Marii Adunări Naționale era pustie și îngândurată…
Câte a auzit și câte a văzut acest loc zbuciumat din centrul Chișinăului, câte lucruri știe această margine a târgușorului de altădată și câte taine păstrează acest petic de pământ din veacurile demult apuse?
Și gândurile-mi începură să se adâncească în negura vremurilor, depănând una după alta file îngălbenite de istorie:
revolta copiilor setoși de libertate în aprilie 2009;
plecarea părinților năpăstuiți de soartă la muncă în peste hotare;
sicriele martirilor sacrificați în războiul de la Nistru;
proclamarea Independenței față de Imperiul Roșu;
poporul strâns la Marea Adunare Națională rostind în genunchi rugăciunea „Limbă! Alfabet!”;
învierea unui vis latin;
coloane de tancuri și mașini blindate la demonstrațiile comuniste de 1 mai și 7 noiembrie;
țărani dezmoșteniți de pământ; fețele încremenite ale deportaților; ochii negri ai înfometaților;
bombardamente și ruine de război;
”Парад красных освободителей” în 1940;
Regele Românilor jurând să nu cedeze nici o brazdă din moșia străbună;
regăsirea fraților și a ființei de neam în 1918-1940;
Sfatul Țării și votul istoric de la 27 martie 1918;
„Noi vrem să ne unim cu Țara!”; „Limba noastră-i o comoară!”;
feciori de plugari însetați de dreptate, voe și pomânt în 1905-1907;
țari autocrați, cinovnici mustăcioși și nesimțiți, mundire albastre;
despărțirea de frați la 1812;
vulturul nordic cu două capete, cu ghearele înfipte în cornul Semilunii;
fanarioți vicleni și lacomi de galbeni;
glasul sfinților mitropoliți și scrierile înțelepților cronicari:
Carte românească de învățătură, „de la Râm ne tragem”;
pacea otomană, suzeranitatea Sultanului;
steaguri de călărași alergând spre tabăra de la Vaslui;
slujitori domnești ducând piatra de hotar spre Marea cea mare;
vânătorii Zimbrului coborâți de pe plaiurile Carpaților;
hoarde de barbari păgâni gonind spre apusul creștin și bogat;
țărani cu mâinile pe coarnele plugului și arcul pe umeri;
pâlcuri de daci liberi între două lumi dușmănoase;
acvila romană zburând spre taberele legionarilor de la gurile Istrului și Tyrasului;
daci cu plete lungi, inimi neînfricate și credință nestrămutată în nemurirea sufletului, ducându-se să moară sub zidurile Sarmizegetusei;
aurul curat al holdelor de grâu;
albastrul sfânt al cerului;
lumina de foc a soarelui;
Cuvântul de la început al Domnului…
Mihail Druta, Italia Parma
